Visand la un copac/Maja Lunde

Autoarea bestsellerurilor Istoria albinelor, Istoria apelor si Ultimii cai din stepa. Visand la un copac , noul roman al Majei Lunde , incheie tetralogia schimbarilor climatice din care fac parte bestsellerele internationale Istoria albinelor, Istoria apelor si Ultimii cai din stepa. Distopie inspirata de un viitor in care copacii devin doar o amintire, acest roman-manifest propune un scenariu in care sunt puse fata in fata iubiri fragile, tragedii iminente si increderea in ceea ce natura si omul pot reface numai impreuna. In anul 2110, comunitatea restransa din Svalbard, in Norvegia, e mai izolata ca niciodata si are in grija depozitul cu seminte colectate din lumea intreaga. Un dezastru loveste insa in cei care traiesc in armonie cu natura. Tommy si cei doi frati mai mici par sa fie singurii supravietuitori pana cand bunica Rahela si Runa, sora ei mai mica, li se alatura. Viata trebuie sa gaseasca o cale de a continua in conditii extreme. Depozitul de seminte e garantia unei lumi mai bune, iar responsabilitatea de a-l pazi cade pe umerii adolescentului Tommy. "Visand la un copac e un atac inflacarat la adresa nepasarii umane, a exploatarii si abuzului asupra planetei. O performanta literara impresionanta ." ( VG ) " O proza fluida cu dialoguri captivante si imagini pline de poezie !" ( Dagbladet ) " Cartile scriitoarei norvegiene rezoneaza cu cititorii din intreaga lume ." ( Academia Bjornstjerne Bjornson ) Fragment din cartea " Visand la un copac " de Maja Lunde : " Sera ticaie si merge de la sine, urmand ceasul. Zilele au incredibil de multe ore, minute si secunde. El vrea sa doarma mai mult, dar nu reuseste, sau sa zaboveasca mai mult la mesele zilei, dar mancarea nu-i cade bine, sau sa citeasca mai mult, dar nu exista nici o carte care sa-l captiveze. Tommy nu stie de ce se intoarce la Svalsat. Aude neincetat vocea lui Tao in minte, cu un ton rugator si plin de compasiune deopotriva. El stie ce vrea de la el si stie ca incearca sa-l manipuleze. Ea e de parere ca, daca Tommy se va lasa invaluit de vocea ei molcoma indeajuns de mult, va ceda. Dar el nu va face asta. Nu se intoarce la statia radio pentru ca are nevoie de ea, isi zice el in mintea lui, ci pentru ca nu are nimic altceva de facut. Cand se apropie de Svalsat, se face negura. In scurt timp va fi noapte polara aici, cu intuneric permanent pe durata zilei, si atunci va fi si mai greu sa mentina ritmul circadian. Trebuie sa gaseasca un ceas care merge, nu se poate baza pe cel pe care il are, si pe care il da jos mereu, il intoarce, il duce la ureche, asigurandu-se ca ticaie. Camera radioului este mai calda acum, pentru ca a lasat radiatorul pornit. Generatorul Svalsat are o capacitate mare, si acum ca vantul bate cu putere, genereaza indeajuns curent incat sa incalzeasca toate camerele. Se asaza la birou cu mainile in poala, dar ii este greu sa stea locului. Inchide ochii, trage aer in piept, il tine acolo, apoi il elibereaza incet. "Eu detin controlul", isi spune, "evident ca eu detin controlul." Intr-un sfarsit radioul baraie. Ea il saluta si il intreaba daca ii este frig. - Nu. - Ce mai faci? - De ce ma intrebi? i-o intoarce el. Stii ca nu voi fi bine pana cand nu-mi aduci fratii inapoi. Ea ezita. - Rahela, ea cum mai e? - Ii este dor de Runa, zice el incercand sa para credibil. - Dar nu e nici azi cu tine? - Daca ar fi fost aici, ar fi vorbit cu tine acum. - Nu vrea sa vorbeasca cu mine? - Nu, cred ca nu. Nu stiu. De ce te preocupa asa de tare Rahela? - Vreau doar sa stiu daca sunteti bine. - Cum sunt Henry si Hilmar? se grabeste el sa intrebe. - Dorm. Acum suntem cu cateva ore inaintea voastra. Iarasi timpul! Acest timp care trece, fara ca el sa detina controlul, timpul care i-a rapit fratii. Ei au fost furati de un ceas care a fost intors prea tare si care o ia la goana, si limbile sale se invart la fel de repede ca aripile morilor de vant de pe acoperisul de deasupra lui. - Vrei sa-i trezesc? intreaba ea. Vrei sa vorbesti cu ei? Parca ii vede in fata ochilor, cu corpurile mici pe sub plapuma, cu gurile deschise si cu o respiratie grea si linistita. - Tommy? Mai esti acolo? - Da. - Vrei sa-i trezesc pe Henry si Hilmar? "

Brand

Humanitas Fiction

subcategory

Carte/Fictiune/Moderni, contemporani