Kin Pasta de dinti Sensikin, 75 ml

SensiKin: soluția pentru un zâmbet fără durere Îngrijește-ți dinții sensibili cu SensiKin, produsul special formulat pentru a preveni și ameliora hipersensibilitatea dentară și hiperestezia dentinară severă. Compoziție eficientă pentru protecție maximă Azotat de potasiu - Reduce rapid durerea și disconfortul, blocând semnalele nervoase. Fluorură de sodiu - Întărește smalțul și protejează împotriva cariilor, oferind o barieră durabilă împotriva sensibilității. Ușurință și eficiență în utilizare Cu SensiKin, igiena orală devine din nou plăcută și confortabilă. Fiecare aplicare îți oferă protecție de durată și un zâmbet fără durere. Indicații - Prevenirea și ameliorarea hipersensibilității dentare și a hiperesteziei dentinare severe. - Igiena orală poate fi dureroasă din cauza hipersensibilității dentare. Compoziția calitativă și cantitativă - Azotat de potasiu: 5,00 g - Fluorură de sodiu: 0,20 g - Excipienți: s.q.f 100 g Forma farmaceutică Pastă de dinți Dozaj și cale de administrare Periati pe dinti de cel putin doua ori pe zi, timp de 2-3 minute, ideal dupa masa, si inainte de culcare. Se recomandă utilizarea unei periuțe de dinți cu cap moale, împreună cu o tehnică corectă de periaj. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Nu înghițiți. Proprietăți farmacologice Hiperestezia sau hipersensibilitatea dentară este raportată de obicei de către pacienți după ce au experimentat o durere ascuțită cauzată de stimuli diverși. Răspunsul la durere variază considerabil de la o persoană la alta. Afecțiunea implică în general suprafețele faciale ale dinților din apropierea aspectului cervical și este foarte frecventă la premolari și canini. Cea mai larg acceptată teorie a apariției durerii este teoria hidrodinamică a lui Brännström, care implică mișcarea fluidului în tubii dentinali. Conform acestei teorii, atunci când fluidele din tubii dentinali sunt supuse unor schimbări de temperatură sau modificări osmotice, mișcarea stimulează un receptor nervos sensibil la presiune, ceea ce duce la transmiterea stimulilor. Diferiți stimuli care pot provoca această senzație sunt frigul, căldura, osmoza, electricitatea, deshidratarea și substanțele chimice. Pe baza teoriei hidrodinamice, hipersensibilitatea dentinară este o durere dentară tranzitorie caracterizată printr-o durere scurtă și ascuțită, care apare din dentina expusă, ca răspuns la un stimul care nu poate fi atribuit unei alte forme de defect sau patologie dentară. Pentru a prezenta un răspuns la stimuli, tubulii ar trebui să fie deschiși atât la suprafața dentinei, cât și la suprafața pulpară a dintelui. Cel mai frecvent motiv pentru expunerea tubulilor dentinari este recesiunea gingivală (factor predispozitiv). Alte cauze includ expunerea cronică la placa bacteriană, abraziunea periuței de dinți, lacerația gingivală din obiceiuri orale precum folosirea scobitorii, utilizarea excesivă a aței dentare, pregătirea coroanei, gingia atașată inadecvat și pierderea gingivală secundară bolii sau intervenției chirurgicale. Recesiunea gingivală este reducerea înălțimii gingiei marginale la o locație apicală la CEJ. Zonele adâncite pot deveni sensibile din cauza pierderii de ciment, expunând în cele din urmă dentina. Opțiunile de tratament non-invazive includ agenți topici și paste de dinți care conțin un ingredient activ desensibilizant. Acestea sunt considerate a fi cea mai simplă, rentabilă și eficientă linie de tratament pentru majoritatea pacienților. Conform literaturii de specialitate, cel mai larg disponibil ingredient desensibilizant este nitratul de potasiu. Se crede că ionii de potasiu blochează sinapsa dintre celulele nervoase, reducând excitația nervoasă și durerea asociată. Cercetări ulterioare au arătat că nitratul de potasiu poate oblitera tubii dentinari. Knight și colab. au raportat rezultate pozitive în obliterarea tubulilor dentinari prin utilizarea microscopului electronic cu scanare. Rezultatele indică faptul că, dacă raza tubulilor este redusă prin obliterare, fluxul de fluid în interiorul tubulilor scade, reducând în cele din urmă hipersensibilitatea dentinei. Alte tratamente sunt concepute pentru a reduce fluxul în tubii dentinari prin ocluzia sau sclerozarea acestora. Ingredientele active includ fluorura stanoasă, clorura de stronțiu hexahidrat, oxalați și fluoruri de aluminiu, potasiu sau feric. În 2004, Cochrane Collaboration a publicat o revizuire sistematică a pastelor de dinți cu azotat de potasiu pentru tratamentul hipersensibilității dentinare, bazată pe studii clinice efectuate până în anul 2000. Această revizuire a inclus studii care au folosit metode similare pentru a determina eficacitatea azotatului de potasiu în reducerea hipersensibilității dentinare. Rezultatele au fost obținute prin măsurarea stimulilor tactili, termici și de explozie de aer, precum și prin evaluarea subiectivă a durerii de către pacienți în timpul vieții de zi cu zi. Perioadele de expunere au variat între șase și opt săptămâni, iar rezultatele au fost raportate ca modificare medie față de valoarea inițială. Concluziile tuturor studiilor evaluate în revizuire indică faptul că pasta de dinți cu azotat de potasiu a redus semnificativ hipersensibilitatea dentinară atât la stimuli tactili, cât și la stimulii de explozie de aer, precum și răspunsul subiectiv. Fluorura de sodiu în doze mari este folosită și ca agent desensibilizant. Cercetările in situ arată că dentina rădăcinii tratate cu fluor prezintă ocluzie a tubilor dentinari. Fluorura de sodiu are acțiune protectoare împotriva cariilor, remineralizează smalțul și acoperă tubii dentinari, întărind astfel acțiunea nitratului de potasiu. În acest fel, se realizează o reducere rapidă și prelungită a hipersensibilității dentare.