Interviuri. Cuvinte la vedere

AUREL RĂU (n.1931, Josenii Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud), cunoscut poet, prozator, eseist, traducător. A făcut parte, din ianuarie 1950, din redacția Almanahului literar. Când revista își schimbă numele, în aprilie 1954, în Steaua, a ocupat funcția de secretar general de redacție. În 1959, Aurel Rău este numit redactor-șef al revistei Steaua, activitate pe care o desfășoară 40 de ani. La acea vreme, revista era tipărită în 2000-3000 de exemplare. A fost ales, de mai multe ori, în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor şi în Biroul Consiliului. După anul 2000, îşi continuă activitatea, la revista Steaua, încă 10 ani, ca „publicist comentator”. Scriitorul mărturisește că unul dintre multele fapte de istorie literară trăite la redacția revistei a fost obținerea aprobărilor pentru a-l publica pe Lucian Blaga, inclusiv cu poezie originală, două fragmente din Faust, de Goethe, şi aproape toate poeziile din volumul Din lirica universală. Aurel Rău a debutat cu volumul Mesteacănul (1953), urmat de Focurile sacre (1957), pentru care a primit Premiul Academiei Române (1958). A primit și alte premii: ,,Premiul USR pentru traduceri”, și mai multe premii ,,Opera Omnia”. Experiențele de călătorie s-au transcris în trei cărți cu proză de jurnal, prima fiind La marginea deșertului Gobi (1960). Traducător din mari literaturi, a realizat antologia Poeți francezi (1987), a tradus volumul, de proză şi versuri, al niponului Matsuo Bashō, Însemnări de drumeție, volumul de versuri al lui Constantin Kavafis, Poezii, antologia de Poeme, de Antonio Machado şi trei ediții cu Poeme de Saint-John Perse (prima, în 1969, iar ultima poate fi considerată Opera completă, 2007). Opera literară semnată de Aurel Rău însumează numeroase volume de poezie, mai multe cărți de proză (debut cu Oameni de aer, 1983), precum şi de critică literară şi eseistică (printre care: False proze, 1972; Flori din cuvinte, 1980; De la Olahus la Emil Cioran, 1999 ş.a). Portretul omului de cultură Aurel Rău es...