Îngerul meu căzut

~Sabrina Rayne~ Casa a fost a mamei mele. Acum e a mea. Dar nu moștenirea e ce mă bântuie. Ci el. Când mă întorc în orașul pe care l-am vrut uitat, descopăr că trecutul nu moare, doar se ascunde în umbre și în amintiri. În teatrul în care trebuie să lucrez, îl găsesc pe bărbatul pe care l-am iubit cândva. Numai că acum nu mai e cel pe care mi-l aminteam. E rece. E furios. E periculos. Spune că mă urăște și pare hotărât să mă țină departe de el... dar îmi simt viața tremurând în mâinile lui. Și totuși, dacă el e căderea mea… poate că nu vreau să fiu salvată. ~Mason Bryant~ Am învățat devreme că unii oameni nu sunt făcuți să fie iubiți. Unii doar există, complicați, tăcuți, periculoși. Iar eu sunt unul dintre ei. Am încercat să o țin departe de mine, dar s-a întors și a greșit făcând-o, pentru că odată cu ea, s-au întors și tot ceea ce am crezut că am reușit să îngrop. Furia. Vocea din mine care nu tace. Dorința aceea bolnavă. N-ar fi trebuit să se întoarcă aici. Ar trebui s-o alung. Să nu-i vorbesc. Să n-o ating. Dar când altcineva o privește… îl văd deja mort. Sabrina mă face să simt tot ce am învățat să zdrobesc. E lumina dintr-un loc unde n-a mai rămas nimic viu. Iar dacă mă iubește… o voi frânge. Dar, dacă mă părăsește… o voi distruge. Eu nu sunt salvarea ei. Sunt căderea acesteia.