Cu mâinile altora. România și războaiele prin intermediari în Africa (1970–1985)

#html-body [data-pb-style=CUN67Y3]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}„Cititorii ar trebui să-i fie recunoscători autorului pentru această contribuție deschizătoare de drumuri, oportună și meritorie la un subiect dedicat războaielor purtate prin intermediari. Dovadă a calităților de cercetător ale profesorului Constantin Hlihor, volumul este cu atât mai valoros cu cât utilizează ca surse documente recent declasificate de către Ministerul Afacerilor Externe din România și informații distribuite în mediul on-line în alte state.” DENNIS DELETANT „Volumul dezvăluie că România a elaborat o politică ambițioasă, în cadrul orientărilor blocului comunist, care asumase o misiune decolonizatoare, dar cu relevante trăsături proprii pe întregul continent african. Proiectele de dezvoltare economică, participarea a numeroși experți români din diverse domenii la implementarea lor, infuzia de capital, programe de educație și instruire a elitelor politice, culturale și militare în diverse țări africane recent independente au croit făgașe din păcate azi uitate. Este o cercetare serioasă, utilă celor care gândesc că istoria lasă mereu urme pe care se poate clădi viitorul.” MIHAIL E. IONESCU „Erudit și apreciat istoric, deopotrivă fin cunoscător al tainelor și mrejelor geopoliticii și al relațiilor internaționale, profesorul Constantin Hlihor ne oferă în prezentul volum o relevantă analiză a unui capitol al istoriei noastre contemporane puțin cunoscut și adesea ocultat de istoriografia noastră de astăzi. Conflictul intern din Angola și războiul dintre Somalia și Etiopia, asupra cărora autorul a insistat în demersul său, au prilejuit României exprimarea consistentă în arealul geopolitic subsaharian a poziției sale față de realitatea unei lumi divizate și mereu aflate pe marginea unui război major. Politica externă a României de atunci, chiar dacă marcată de un background ideologic indiscutabil, a fost una de largă deschidere și atent cumpănită moderație, cu extensiune deopotrivă spre pragmatism și spre considerente de ordin politico-ideologic.” CĂTĂLIN TURLIUC