Cartea Razboiului/Bogdan O. Popescu

In vremuri nenorocite de pandemie si de razboi, noul volum de versuri al lui Bogdan O. Popescu capata o stranie legitimitate. Poetul s-a schimbat mult de la Cartea dragostei . Ce era acolo copilarire si joaca, imaginar extrem oriental si curtare de minnesinger e acum crima, viol, sfartecare, privire neiertatoare de sniper ce-ar indrepta teava armei catre propria inima. Imaginarul iubirii a devenit aici cel al mortii, gandacii de bucatarie au luat aici locul fluturilor iar o fiinta plina de ura, ce mitraliaza cuvinte ca in Idiot Wind al lui Dylan, a inlocuit mica printesa inocenta de altadata. Suntem in plin razboi, al celulelor din creier, al cuvintelor, al sexelor, al sentimentelor, al anotimpurilor, al carnii. Ceva insa ramane din volumul precedent, atat de pretuit de critica: vointa de-a construi. Cartea razboiului e tot o constructie, insa principiul I Ching din volumul de dinainte lasa aici locul tablitelor lui Ghilgames. Poemele sunt scrise pe douasprezece tablite sumeriene de lut, sfaramate de senile si stropite de sange. Rar am intalnit un imaginar mai crud, mai neiertator. Personajul lui Bogdan O. Popescu, cand un soldat nichitastanescian, cand un poet, cand un copil ce deseneaza rastigniri cu creioane colorate, se sfasie pe sine cu voluptate, caci ne aflam intr-un razboi interior, intre cele doua emisfere cerebrale, intre cei doi plamani, cei doi rinichi, cele doua maini si picioare ale sale. Ritmul retoric e retezat inainte de-a deveni maniera, rimele sunt bine tinute-n frau si sensul general, reiterat obsesiv, maniacal, in imagini nesfarsite ale ororii, marsaluieste in front pana la sfarsit, cu casca de metal bataindu-se pe craniul poetului cu fruntea imbrobonata de sudoare. Ca in Grodek al lui Trakl, nu exista iesire sau redemptiune, doar taria de a-ndura viata matura pana la capat. O etapa noua si mai acuta in scrisul poetului. ( Mircea Cartarescu despre Cartea Razboiului ) Bogdan O. Popescu s-a nascut la 8 martie 1971, in Bucuresti. A absolvit in anul 1989 Liceul Gheorghe Lazar si in 1996 Facultatea de Medicina a Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila din Capitala. A sustinut doua doctorate: primul referitor la moartea neuronala, la aceeasi universitate, in anul 2000, si al doilea cu o teza despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer, la Institutul Karolinska din Stockholm, in anul 2004. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina si profesor universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti. In anul 2007 a obtinut premiul Victor Babes al Academiei Romane pentru cercetari in domeniul neurostiintelor. A debutat in presa literara in 1987, in Suplimentul Literar-Artistic al Scanteii Tineretului (SLAST) si a publicat dupa aceea in numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate : La revedere, printesa , editura Vinea, 1995, carte distinsa cu Marele premiu Ion Vinea pentru debut literar, Marfa (antologie colectiva, impreuna cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergut si Dan Plesa), editura Salut, 1996, Poemul de garda , editura Celsius, 1999, Pisica neagra, pisica moarta (impreuna cu Traian T. Cosovei), editura Crater, 2001, Leul de dupa extravagante , editura Cartea Romaneasca, 2002, Masinaria de uitare , editura National, 2004, Poeme in loc de tutun , editura Brumar, 2007, Aerobiciclete , editura Brumar, 2010 (premiul ASB pentru poezie, 2011), Cartea dragostei , editura Humanitas, 2014. In anul 2011 a publicat volumul de proza scurta Viata de aruncat la editura Polirom. A fost tradus in suedeza, participand la antologia de poezie Om jag inte far tala med nagon nu , editura Tranan, 2011 si la antologia de proza scurta romaneasca Skrapliv , editura 2244, 2013. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 2002.

Brand

Vellant

subcategory

Carte/Fictiune/Poezie, teatru