Adolf H. Doua vieti/Eric-Emmanuel Schmitt

Intr-un roman pasionant, exploziv, construit cu rigurozitate, Eric-Emmanuel Schmitt si-l alege drept protagonist pe monstrul de evitat si construieste doua biografii paralele: una fidela realitatii, romanul lui Hitler, mort in 1945 in Berlinul distrus de bombardamente, cealalta, plasmuita in intregime, povestea lui Adolf H. , un pictor care, dupa Marele Razboi, frecventeaza avangarda din Montparnasse, ca intr-un final sa se stinga linistit in 1970 la Santa Monica. Romanul e urmat de jurnalul autorului din perioada scrierii acestuia. Schmitt isi exprima aici anxietatea, indoielile, uneori chinul si oroarea pe care le-a incercat din momentul in care a decis sa dea viata figurii celei mai sumbre din istoria recenta si pana la terminarea romanului. O carte extrem de incitanta, scrisa la inalta tensiune, considerata cel mai bun roman semnat de Eric-Emmanuel Schmitt . Moralist, Eric-Emmanuel Schmitt isi dedubleaza eroul pentru a reflecta asupra inocentei, vinii, libertatii si responsabilitatii fiecarui individ. Un indraznet numar de echilibristica. [...] Departe de a urmari marile momente istorice ale F hrerului, Schmitt il evoca pe Hitler in 30 de scene intime ce arunca o lumina ciudata si dura asupra secretelor vietii afective, sexuale si asupra caracterului personajului care se idolatrizeaza si incearca totodata sa incarneze eroul nietzschean. Reusita acestui portret este uluitoare. " ( Le Point ) Adolf H. Doua vieti este un roman serios, grav, nelinistitor. Este un interesant mecanism literar, care forteaza cititorul sa-si puna intrebari, nu intotdeauna in mod fatis, in legatura cu partea tenebroasa care zace in noi. Fiind o reflectie asupra raului, merita intreaga noastra atentie. ( Le Figaro Litt raire ) ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei Ecole Normale Sup rieure cu o diploma in filozofie. Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie. Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes. Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Moli re, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate. In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Th atre pentru intreaga activitate. De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H. Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005). Volumele care alcatuiesc Ciclul invizibilului Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012), Doamna Pylinska si secretul lui Chopin (2018) si F lix si izvorul invizibil (2019) s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si Razbunarea iertarii (2017). In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri, iar in 2019, Jurnalul unei iubiri pierdute, distins in 2020 cu Premiul Jules Renard. In 2021 apare primul roman, Paradisuri pierdute, din ciclul Strabatand secolele, iar in 2022, cel de-al doilea, Poarta cerului. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare, in 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.

Brand

Humanitas Fiction

subcategory

Carte/Fictiune/Moderni, contemporani