A revedea stelele

De vreo două decenii, de cînd am ajuns la rîndul meu să privesc de la catedră spre lumea din bănci, n-am ostenit a-l preda pe Dante altora mai tineri. Reiau în fiecare an, cu energii sporite şi entuziasm, descifrarea ideilor sale, a versurilor şi a rimelor sale, a strategiilor sale artistice complexe, în faţa publicului avînd chipuri diverse, dar mereu similare sclipiri de surpriză în ochi, ori zîmbete de mulţumire pe buze. Întrucît descoperirile lor au fost şi ale mele, pe neobservate mi-am extins sfera auditoriului ce părea interesat de cuvintele mele, în dialoguri radiofonice, conferinţe publice, însemnări fragmentare pe blog, intervenţii polemice, prefeţe de carte, studii academice cu note şi referinţe bibliografice, recenzii din presa literară, analize de traduceri şi aşa mai departe. De-a lungul anilor 2002-2013 s-au strîns aceste pagini care, toate, îl au în centrul lor pe Dante Alighieri, deşi reflectă ocazii şi strategii de exprimare foarte diversificate. Nu promit, fireşte, că mă voi opri aici cu meditaţiile în jurul celui mai fermecător poet italian. (Laszlo Alexandru)